Utilizarea strategică a achizițiilor publice în contextul noilor provocări economice

Comisia Europeană a publicat in anul 2008, Codul european al celor mai bune practici care facilitează accesul IMM‑urilor la contractele de achiziții publice.

Modificările legislative au urmărit și responsabilizarea achizitorilor pentru a asigura implementarea politicilor cuprinse în Strategia Europa 2010, respectiv: stimularea achiziționării de bunuri și servicii care promovează inovarea, protecția mediului și lupta împotriva schimbărilor climatice, îmbunătățind în același timp ocuparea forței de muncă, sănătatea publică și condițiile sociale. Între mecanismele implementate ale respectivelor politici se numără:

  •  calcularea costurilor prin raportare la ciclul de viață al produselor, serviciilor și lucrărilor;
  • posibilitatea solicitării ca lucrările, bunurile sau serviciile să poarte etichete care să certifice caracteristicile ecologice, sociale sau de altă natură, cu condiția să accepte și etichete echivalente;
  • sancționarea încălcărilor legislației sociale, a muncii și de mediu (prin excluderea din procedură);
  • tratamentul diferențiat al serviciilor sociale considerate a avea o componentă transfrontalieră redusăș
  • stimularea achizitorilor publici în sensul cumpărării de produse și servicii inovatoare, care îmbunătățesc eficiența și calitatea serviciilor publice (s‑a reglementat în acest scop o nouă procedură, respectiv parteneriatul pentru inovare).

Cum întreprinderile mici și mijlocii sunt considerate a avea un mare potențial de creare de locuri de muncă, de creștere și de inovare, în analizele organismelor europene s‑a concluzionat în sensul că facilitarea accesului la piețele de achiziții publice poate ajuta IMM‑urile să exploateze acest potențial, permițând în același timp autorităților contractante să lărgească baza de furnizori, lucru care are ca efect pozitiv creșterea concurenței pentru contractele de achiziții publice.

În această direcție, Comisia Europeană a publicat, încă din anul 2008, Codul european al celor mai bune practici care facilitează accesul IMM‑urilor la contractele de achiziții publice.

Modernizarea și flexibilizarea procedurilor nu a presupus și o abatere de la rigorile consacrate în directivele anterioare referitoare la asigurarea unui comportament adecvat pe parcursul derulării procedurilor, atât din partea achizitorilor, cât și a ofertanților, având în vedere aspectul că interesele financiare și interacțiunea între sectorul public și cel privat fac ca achizițiile publice să fie un domeniu expus practicilor comerciale neloiale, cum sunt: conflictul de interese, favoritismul și corupția. Au fost aduse, astfel, clarificări în materia conflictelor de interese, comportamentelor ilicite ale ofertanților și acordării de avantaje neloiale.

  • În concluzie, în viziunea actuală a legiuitorului european, achizițiile publice sunt un instrument de implementare a unor politici publice care urmăresc asigurarea celor mai bune condiții posibile pentru furnizarea de servicii sociale de înaltă calitate, protecția mediului, creșterea eficienței resurselor și a energiei, combaterea schimbărilor climatice, promovarea inovării, a ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale. Teoria și practica achizițiilor publice nu au în vedere nici căutarea obsesivă a celui mai scăzut preț, nici indiferența față de calitate, ci utilizarea corectă a celei mai importante pârghii prin care se poate asigura dezvoltarea unei societăți

 

De Monica Amalia Rațiu de pe  www.universuljuridic.ro